agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-31 | |
acea frumusețe obosită ațipise la țărm și globul ceresc îl ținea pe coapse
greu de închipuit că destinul hotărât de astre ar fi putut să-l schimbe o femeie am întrebat însă din nou când am vrut să vorbesc amuțisem geografie pe fragmente istorie cum bate vântul iubire fără sentimente încât pe nimeni întrebându-l în timp ce-atârnă mi se pare ca un paianjen orice stea sub cerul vechi spre altă mare abia mai trag de umbra mea în timp ce soarele aruncă din înălțimi abia o rază oriunde în genunchi te-nchină blestemului ce te urmează că nu există pentru tine pe-acest pământ un loc vreodată – ridice alții piramide din care nimeni să nu-i vadă chiar dacă încă nenăscuții ar vrea să le rămâi departe un cântec tot îi va petrece din leagăn până-n marea noapte geografie pe fragmente istorie cum bate vântul iubire fără sentimente încât pe nimeni întrebându-l în timp ce-atârnă mi se pare ca un paianjen orice stea sub cerul vechi spre altă mare abia mai trag de umbra mea ce să-mi dai tu noroc al celuilalt și ce să-mi dai tu ființă pe care nenorocul meu te-a salvat unde mergi tu sfârșit sau început spre care bine te îndrepți pe calea răului meu absolut și ce semne care zei să se arate cine să mai tragă de tine clipă dusă dacă speranța însăși durează o eternitate geografie pe fragmente istorie cum bate vântul iubire fără sentimente încât pe nimeni întrebându-l în timp ce-atârnă mi se pare ca un paianjen orice stea sub cerul vechi spre altă mare abia mai trag de umbra mea când au venit prietenii de departe mă priveau ca niște țărani care așteaptă ploaia am înțeles că trebuie să tac pentru a se reculege îndelung pentru a retrăi clipele fericite pe care cândva neștiind ce va fi le blestemau între timp încercaseră totul și de fiecare dată cum era de așteptat renunțaseră dublu copiii lor au fețele hâite femeile lor ca niște case vechi se lasă ce puteam să răspund eu cel care curând voi ajunge cu nunta la Dumnezeu? geografie pe fragmente istorie cum bate vântul iubire fără sentimente încât pe nimeni întrebându-l în timp ce-atârnă mi se pare ca un paianjen orice stea sub cerul vechi spre altă mare abia mai trag de umbra mea totul e-n ordine mergi după mine pe aici mă deplasez în sensul unui fluviu freatic nu-s pașii care mă poartă singuri ci adierea unei lumi tulburate-n adânc albastru indigo urmează și toarce fiindul din tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate