Texte create interactiv
(Cele mai noi)

hai, acum ninge!

În spiritul clasic al primăverii

oamenii

...

cortina

poveste

textul anterior

aceeaºi placã

cu diacritice

operaþiune executatã cu succes

deruleazã

dinam

Fojgãiala uºoarã ºi vie a crengilor – la contactul cu geamul, frunzele alunecã; din când în când, lasã lipitã câte o insectã: plouã.

camera obscura

þesãturi

Misterul

Mersul Trenurilor

Poveste începutã în mijlocul nopþii (PROZÃ)

stau ºi ronþãi clãtite

agonicã autumnalã

spre toamnã trecând

poezea de varã cu pampon, bãrcuþe ºi la la la

miss

pace

noi

noi

fãrã nume

oraºul nu îºi cunoaºte porþile/dimineaþa îºi prelinge umbra peste umerii lui/împovãrându-l

amazing

de dragoste

Baladã agonicã

iubindu-ne clasic si pur

Mai bine mã nãºteam o râmã-n clisã / Sã-mbãloºez cãrãrile de humã

Constelatie

chichirezul de seara - turcoaz

Gânduri de catifea

De ziua ta

unde eºti?

Nefiinþã

Scriiturã pe apã

Departele

confuzie

cearã de toamnã

Ghinion

Nuanþe

Dans în oglindã

Egoism

Viaþa mea

Melodie

Scuze, se mai intampla!

unic

Lumini si Umbre (2)

Lumini ºi umbre

Memoria ploilor

lumini ºi umbre

M.E.G.D.

Ora de disectie

Despre usi care nu exista

omul din luna

Poezia primaverii

Proza politista cu intamplari neasteptate

scuze, se mai intampla!

fusta tigancii

Noi doi

Hai!

Cuvinte nespuse

Golgota inimii

Oh, Dumitru, nu mai bea pelin la litru!

M-ai vandut pe treizeci de arginti

Am visat pitici radioactivi

Adevarul penultim

Ti-am luat un ghiocel...

Numarul apelat nu a fost alocat

Pe strada Valentin la numarul 14

Dolly, a murit de plamani

Cine stinge lumina si tace...

Se revarsau alene ochi de broasca

Nu ma mai vezi decit in poze

Nu am sa inteleg curind

Contract pentru tine

Niciodatã om

An nou

La moartea ultimului sol de pace

Zbor de iarnã

Ramas bun, poezie.ro!

Mi-e tare dor de tine, Dodu...

Mi-am cumpãrat mandolinã

ultima ploaie a fost fatala

In loc de poezie

Iubirea ca un frigider albastru

Iubirea ca un frigider

Zborul imuabil

Meciuri de box

Trenuri intunecate

Gând medieval

Castane

Ochiul de piatra

Politica aripii de dreapta a iubirii

ªi se nãscu Mateia...

Texte create interactiv

Fiecare text din această rubrică este creat prin participarea alternativă a membrilor site-ului.

Ora de disectie
   Autor: Virgil Titarenco

 Pentru prima data intram in morga cuvintelor. Nici nu stiusem pina atunci ca exista cuvinte care mor. Si iata-ma aici la prima sedinta de disectie. Totul parea lugubru in jur. Chiar si fetele colegilor de la universitate imi pareau palide. Venisera si unii de la teatru. Pe o usita din spate intra profesorul. In spatele lui asistentul impingea o masuta metalica pe rotile. Pe ea se afla cuvintul defunct. Atunci l-am vazut. *
 Am incremenit pe loc. Avea chipul meu. M-am uitat in jur, cautand reactii pe fetele celorlalti. Poate mi s-a parut. Nimeni nu intoarse capul in directia mea. Dimpotriva. Priveau acel cuvant gol, prin pielea caruia se desluseau vagi urme de litere vinetii. Stiam ce sunt, dar nu eram hotarat sa impartasesc nimanui secretul meu. La urma urmei, in ochii lor nu era decat cadavrul unui cuvant oarecare. Ar fi insemnat sa-mi acord importanta, or, in acele conditii, ma simteam incapabil sa deschid gura, daramite sa rasucesc bisturiul in ceea ce stiam ca este, deopotriva, si rana lor. Halatul meu alb, dintr-o data, se impregna de sudoarea albastra. Cerneluri reci se prelingeau de pe fruntea mea pe cea a mortului nerevendicat. Intelesesem subit ca aveam fata de el, cel putin o datorie morala. Urma sa ma intorc, la miezul noptii. *
 Literele nevazute ma chemau. Simteam cum poetul din mine isi scria scrioarea de adio...La miezul noptii am ucis toate cuvintele. Esti cuvant din cuvant, suflet din suflet, trup din trup... O lacrima sangerie se prelingea absent pe obrazul desfigurat de zambet, de cuvinte, de toate umbrele ce si-au sfarsit clipele...Azuriul sters al cerului isi revarsase plansul fara lacrimi asupra orelor. *
 Gandul fara inteles al inimii se intreba: ce sunt fara mine? Ce esti fara mine, cuvantule? Liniste... plang si nu stiu de ce. *
 Urma sa uit totul: de mine, de timp, de spatiu, de... Si plang, plang ... *
 Daca aceste lacrimi ar putea reda viata, as zice, dar, sunt lacrimi moarte. Moarte. Ma apropii de cadavrul cuvantului, crestez pielea subtire, ca de pergament - manuscrisul destinului meu obscur. Imi inving repulsia de a citi, prefacandu-ma a-mi sterge broboanele de pe frunte cu maneca inmuiata din greseala in formol. Zumzaitul sinistru al unor muste imaginare imi aduce aminte de vara in care cred ca am murit si de tot ceea ce trebuie ca s-a intamplat dupa aceea. Vreau sa spun ca nu-mi amintesc foarte bine, dar caut aici, in trupul acesta rece, dovezi incontestabile. Caut. *
 - Daca ai vazut vreodata un cuvant mort, ar trebui sa poi indura tot ceea ce urmeaza, spectacolul sinistru, disectia propriuzisa. Nu iti acoperi ochii, mirosul starvului intra pe nas. Nu iti astupa narile, imaginile terifiante, ca niste aschii, sar direct in ochi. Mai bine pregateste-te, incepem, zise profesorul, ivit pe neasteptate. *
 Am tresarit si cred ca pentru cateva momente inima mi s-a oprit in cusca pieptului. “Am crezut ca sunt singur, domnule profesor… Am vrut doar sa…” “Taci, nu e nevoie sa explici nimic. Stiu ce se intimpla in tine. Asa este intotdeauna prima data. Imi aduc aminte de prima mea sedinta de disectie. Era vara, la fel ca acum. Sunt treizeci de ani de atunci. Dar parca a fost ieri. Era chiar dupa razboi. Stii,… revolutia culturala. Multe cuvinte au murit atunci. Si imi aduc aminte primul cuvant mort pe care l-am vazut…” *
 „Statea intins si radea. Dedesubtul lui, parca vad si acum, cadavrele altor cuvinte, in putrefactie. Mirosul imi patrundea in nari, in piele, in creier. Rasul ala strident ce venea de undeva de dincolo, ma innebunea. Nu imi amintesc momentul cand am prins in palma dreapta cutitul, doar lama aceea lata si ascutita taind cu furie in toate directiile desenul unei vieti. Nu stiusem pana atunci ca exista cuvinte care traiesc si dupa moarte” *
 - E sinsistru, nu-i asa?, chicotea profesorul, uitandu-se la mine doar cu coada ochiului. Revolutiile astea culturale...sunt de neiertat! Uite ce fac din cuvintele inocente! Eu ma pisam pe mine si astuia ii ardea de gluma. *
 fara sa ma nunte, scoase un bisturiu. era ciudat, probabil ca nu lectii despre asemenea instrumente chirurgicale nu se predau in universitatile de medicine, poate ca nici in cea de medicina cuvintelor... *
 vazandu-ma surprins de ciudatul bisturiu se uita o clipa la mine, de parca ar fi vrut sa intarzie disectia cadavrului. *
 -credeai ca la cursuri vi se prezinta adevaratele arme? *
 -pai... *

Participă la textul curent